Italia

Puglia, Italia – ziua 1 – Matera, Locorotondo și Alberobello

Recunoaștem: de Puglia ne-am îndrăgostit cu mult înainte să-i călcăm pragul. Și, ca să fim siguri că ajungem cu ușurință în multe dintre orășelele din această regiune renumită pentru satele sale înțesate cu clădiri albe, biserici, piețe ascunse și alei înguste, ne-am întocmit un intinerariu care să cuprindă cât mai multe obiective.

După multă documentare, am decis că, având Bari ca punct de plecare, ne va fi mult mai ușor să ajungem la toate obiectivele pe care voiam să le vizităm. Din Bari, ne-am îndreptat spre orașul Matera, care, deși nu este în regiunea Puglia, ci în Basilicata, merită vizitat dacă te afli în această zona a Italiei. De la depărtare, căsuțele din piatră vulcanică moale, construite de locuitorii preistorici par a fi mici bolovani. Dar de fapt, sunt peșteri naturale sau sassi, în care, până în 1950, oamenii își duceau traiul aici, fără electricitate, apă curentă sau canalizare, alături de propriile animale. Aceste  locuințe sunt considerate a fi unele dintre cele mai vechi din Italia.

Orașul, desemnat Capitala Europeană a Culturii în 2019, era rușinea Italiei, un loc al sărăciei și al malariei. Din cauza condițiilor de trai, aproximativ jumătate din cei 30.000 de locuitori din Matera au fost mutați în case noi între 1953 și 1968. De când a fost inclus în Patrimoniului Mondial UNESCO, în 1993, orașul a atras vizitatori, iar multe dintre casele sărăcăcioase au fost transformate în hoteluri și restaurante. Vizitând pe-ndelete orășelul, împânzit de străzi înguste și greu accesibile, ne-am dat seama că nu era deloc ușor să trăiești în acele condiții.

Nu doar turiștii sunt atrași să ia la pas acest oraș, ci și responsabilii de producții cinematografice. Matera s-a transformat, cu mulți ani în urmă, în platou de filmare, aici filmându-se „Patimile lui Hristos” (2004), avându-l ca regizor pe Mel Gibson. Nu am știut atunci când am urmărit filmul la cinema cu mama mea că aveam să ajung în Matera, 15 ani mai târziu.

Un loc încântător care-și merită cu vârf și îndesat titulatura de „Borghi più belli d’Italia” („unul dintre cele mai frumoase sate din Italia”) este Locorotondo. Deși te-ai aștepta să fie împânzit cu obiective turiste, lucrurile nu stau deloc așa. După ce am parcat pe una dintre arterele principale ale orașului, ne-am îndreptat spre centrul istoric, luând la pas străduțele cu clădiri albe, fațade sfărâmate și arcade largi baroce.

Dorința noastră de a ajunge în regiunea Puglia a plecat de la vestitele trulli din Alberobello. Am tot văzut poze cu aceste căsuțe albe cu acoperișuri conice, că ne-am dorit să ajungem să ne plimbăm și noi printre ele.

Este un loc unic și încântător (nu degeaba este inclus în Patrimoniului Mondial UNESCO), încât merită să-i acorzi câteva ore. În ciuda frigului și vântului care a bătut în acea zi, a fost o experiență interesantă. Erau puțini turiști, așa că am putut să mergem nestingheriți pe străduțele înguste și Melania să tot alerge de la o căsuță la alta.

A fost o zi plină, deși ruta nu a fost foarte lungă (vreo 210 km și trei ore jumate pe drum), dar cred că ar fi fost mult mai obositoare dacă nu am fi închiriat o mașină.

Urmează articolul despre a doua zi în Puglia, în care am vizitat Ostuni, Monopoli, Polignano a Mare și am luat la pas și Bari.

Standard

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *